CÍNTRU, cintre, s. n.
– Partea concavă a unei bolți sau a unui arc
– cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție.
– Din fr. cintre.

CULÉE, art. culéea, g.-d. art. culéei; pl. culée , s. f.
– Infrastructura care se execută la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia și a susține calea de acces pe pod.
– Fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, situate pe maluri.
– Din fr. culée.
– eng. abutment

EŞAFODÁJ, eșafodaje, s. n.
– Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții.
– Din fr. échafaudage.

HOBÁN, [var. HOBÁNĂ], pl. hobane, s. n.
– Coardă, de obicei din sârmă de oțel, care servește la legătura aripilor cu fuzelajul unui avion.
– Coardă pentru susținerea catargelor.
– Din fr. hauban.

HOBANAT
– fixat cu ajutorul hobanelor.

HOBANÁ vb. tr. – a fixa cu ajutorul hobanelor. (< fr. haubaner)

INFRASTRUCTURĂ – partea din pod care preia încărcările de la suprastructura şi le transmite terenului, alcatuită din culee şi pile.

PASÁJ, pasaje, s. n.
– Spațiu amenajat între două rânduri de clădiri sau coridor al unei clădiri așezat la nivelul străzii, pe care trec pietoni sau, rar, vehicule dintr-o stradă în alta; p. gener. loc de trecere. ♦ Porțiune de stradă cu marcaje speciale, folosită ca loc de traversare pentru pietoni. ♦ Încrucișare la niveluri diferite între două sau mai multe căi de circulație rutieră sau între un drum rutier și o cale ferată.
– [Var.: (rar) paságiu s. n.] – Din fr. passage, it. passagio, germ. Passage.

PÍLĂ, pile, s. f.
– Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întăreşte un baraj.

POD, poduri, s. n.
– Construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susținând o cale de comunicație terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial.
– Construcție (de lemn, de metal etc.) care asigură continuitatea unei căi de comunicație peste un obstacol natural (râu, râpă) sau artificial (canal, cale ferată etc.).
– sl. podu

SUPRASTRUCTURĂ – partea superioară a podului care preia încărcările de la trafic este alcătuită din calea de rulare şi structura de rezistenţă care sprijină calea de rulare.

TABLIÉR, pl. tabliére, s. n.
– Totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic şi care susține calea de circulație a acestuia.
– Ansamblu de bare de rezistență care sprijină partea pe unde se circulă a unui pod.
– Totalitatea (ansamblul) grinzilor care susțin partea pe care se circulă a unui pod.
– [Pr.: -bli-er]
– [Sil. ta-bli-er]
– Din fr. tablier.

TUNÉL, tuneluri, s. n.
– Galerie subterană care traversează un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apă etc., servind drept cale de comunicație.
– Construcție subterană (sau subacvatică) în formă de galerie, care permite trecerea unei căi de comunicație, a unei rețele de canalizare.
– Galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicație printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă.
– [Pl. -luri, -le.]
– [fr., engl., germ. tunnel].

VIADÚCT, viaducte, s. n.
– Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime.
– Pod aerian lung, susținut de arcuri de beton, care asigură continuitatea unei căi de comunicație peste o vale adâncă sau deasupra unei alte căi de comunicație.
– Construcție din piatră sau din beton armat care susține o cale ferată, o șosea etc. și care traversează o vale la mare înălțime.
– vizitati și Viaduct pe Wikipedia
– [Pron. vi-a-, pl. -te, -turi]
– fr. viaduc, germ. Viadukt
– lat. via – cale, ducere – a duce].

Pentru mai multe explicatii studiati STAS 5626-92 Poduri. Terminologie.

Articole asemănătoare si de interes pentru dvs